Biserica reformată este cel mai vechi locaș de cult din Teiuş. Baza construcţiei este posibil să fi fost o biserică foarte mică, rotundă sau octogonală. Ulterior, la mijlocul secolului al XIII-lea s-a ridicat o biserică cu trei nave, înconjurată de un zid protector în formă ovală, demolat de circa 200 ani.

În 1714 a avut loc ultima năvălire a tătarilor, iar biserica a fost arsă şi a rămas timp de 40 ani fără acoperiş. Cancelarul Apor l-a reconstruit parţial, iar navele laterale au fost demolate în totalitate. Neavând meşteri și nici fondurile necesare, nu a fost posibilă redarea frumuseţii originale a construcţiei. Semicercurile zugrăvite diferit arată locul vechilor arcade, care dădeau spre navele laterale. Biserica a fost mobilată din nou în 1782. Mai târziu, în 1910, a fost instalat un orologiu, iar orga bisericii datează din secolul al XIX-lea. Așa cum spuneam, Biserica reformată este cea mai veche dintre cele trei biserici declarate monumente istorice, din orașul Teiuș. Este una din creațiile remarcabile ale epocii de tranziție din secolul al XIII-lea și sec. al XIV-lea. Dimensiunile și caracterul decorativ oferă mărturia unui trecut de glorie al localității; în acele vremuri, o astfel de biserică nu puteau construi decât orașele mari. Construcția acestei biserici se încadrează în perioada în care în Transilvania apăruse o arhitectură de piatră în stil romanic, adusă de ctitorii maghiari și sași. Aparținând stilului arhitectural bazilical, biserica reformată din Teiuș se încadrează în perioada de înflorire a arhitecturii, după invazia tătară din 1241, deși nu s-a putut stabili cu precizie începutul construcției clădirii. La început, această biserică a fost catolică, dar în anul 1525 a fost transformată în biserică reformată, odată cu răspândirea reformei pe aceste meleaguri și trecerea ei în patrimoniul comunității reformate. Sașii din Transilvania au aderat la luteranism încă din secolul al XVI-lea, iar maghiarii și o parte din nobilimea catolică românească au aderat la religia reformată și unitariană. Din biserica veche se mai păstrează turla – clopotnița așezată pe fațada de vest cu ziduri foarte masive. Pe latura exterioară de nord și pe cea de sud se mai văd vechii stâlpi de piatră dreptunghiulară. În interior, se mai păstrează doar vechiul arc de triumf, semicircular, așezat pe pilaștri prevăzuți cu cornișe. Clopotnița are două etaje, deschise fiecare cu câte o fereastră semicirculară. Amintirea construcției semicirculare vechi este păstrată de arcul de triumf de la nișa preoților și de fereastra de nord a altarului. Mărturiile existenței stilului gotic sunt ferestrele clopotniței și ale portalului apusean, intrarea principală de azi și fereastra îngemănată din partea de sud a altarului, scoasă la iveală în anul 1969, cu ocazia lucrărilor de restaurare. Biserica reformată din Teiuș se înrudește cu bisericile mai vechi construite în stil romanic, din zona de colonizare săsească. Datorită așezării geografice a localității și mai ales pentru că se afla la intersecția drumurilor care străbat Transilvania, Teiușul a avut de câștigat, dar a și suferit. Biserica reformată a avut și ea aceeași soartă. A fost devastată în timpul campaniei otomane din anul 1442 și cu prilejul ultimelor năvăliri turco-tătare din anii 1658 – 1662. Cea mai grea distrugere a fost provocată în anul 1603, când mercenarii imperiali conduși de Gheorghe Basta au devastat întreaga zonă și biserica reformată. Biserica a fost părăsită aproape 100 de ani, până în ultimul deceniu al anului 1700, când a fost refăcută. În primii ani ai secolului XX a fost transformat și redus în înălțime acoperișul navei, iar în anul 1930 acoperișul bisericii a fost înlocuit cu plăci de azbociment. Mai târziu, în anul 1969, biserica a fost restaurată. Cu această ocazie au fost scoase la iveală deschizăturile ușilor zidite, ferestrele gemene din partea de sud a altarului, fragmente de pictură murală și numele unor sfinți, lângă amvon. Potrivit primarului orașului Teiuș, Mirel Hălălai, vechiul locaș de cult, declarat monument istoric, trebuie păstrat peste timp, fiind unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură medievală din Transilvania. De curând, edilul orașului s-a implicat pentru repararea orologiului bisericii reformate, astfel fiind pus în valoare un moment istoric – simbol al localității.