Ieşirea mea în lumea largă din afara satului natal, prin anii  ‘60 ai secolului trecut, a fost marcată de trei puncte importante, denumite în geografia economică “noduri de cale ferată”: Şibotul, locul de pornire şi de legătură spre Cugir, Teiuşul şi Simeria, la cele două extremităţi  pe magistrala principală.

Acestea din urmă asigurau “legături” pe calea ferată spre alte zări mai îndepărtate. Lumea largă pentru mine, pe direcţia Clujului, care odată cu studiile universitare mi-a devenit a doua casă, începea cu gara Teiuş, unde se făcea în mod obişnuit schimbarea trenului, după cum tot la Teiuş începea „lumea mea”, cu prilejul neîncetatelor şi plăcutelor întoarceri acasă.
Decenii de-a rândul, până după 1990, traficul pe calea ferată a fost sângele vieţii economice şi sociale din România, iar Teiuşul şi Coşlariul punctele vitale unde se formau sau pe unde treceau zilnic peste o sută de trenuri de călători şi marfare. Un flux de călători, greu de imaginat astăzi, era purtat în toate direcţiile de trenurile personale, accelerate, exprese, automotoare, care dădeau şi ora exactă, în conformitate cu orarul de mers. Impresionau mai ales „cugirenele” care purtau miile de navetişti din cele trei schimburi ale uzinelor din Cugir, socotite într-o vreme cele mai lungi trenuri de persoane din Europa, celebrele accelerate de Iaşi mereu tixite sau vestitul „Wiener Walzer” de pe ruta Bucureşti-Viena, care ne purta gândurile către o lume multă vreme inaccesibilă. Timpurile s-au schimbat, calea ferată a îmbătrânit, drumurile cu trenul sunt foarte rare, şoselele şi autostrăzile sunt acum reginele traficului de călători. Totuşi, am convingerea că „cefereul”, calea ferată română, nu şi-a spus ultimul cuvânt. Modernizările şi investiţiile viitorului nu prea îndepărtat sunt convins că vor aduce iarăşi viaţă şi culoare în gările noastre astăzi obosite şi în garniturile de tren stresate acum de prea multe restricţii.
Lucrarea de faţă, a unor distinşi cercetători de pe meleagurile Albei, Cristian Florin Bota, Valentin Ivănescu şi Marcel Oţoiu, reînvie pagini de istorie şi de glorie din trecutul Teiuşului feroviar şi a Coşlariului învecinat. Este o minunată carte de vizită ilustrată, care înscrie marele nod feroviar din inima Transilvaniei în istoria mai largă a României şi a căii ferate europene şi universale.
Prin această lucrare de excepţie, Teiuşul ceferist, din apropierea întâlnirii Mureşului cu Târnavele,  dobândeşte o identitate bine conturată în istoria locului, dar şi mai departe, în istoria şi civilizaţia românească şi central-europeană. Ea demonstrează cu fapte şi
imagini că acest punct nodal al căii ferate din ţara noastră are un trecut glorios, care constituie un titlu de mândrie legitimă pentru ceferişti, pentru oamenii locului şi pentru noi toţi.
Mai mult decât atât, printre rânduri citim mesajul poate cel mai important pe care ni-l transmit merituoşii autori: Teiuşul feroviar are şi un viitor!

Dr. Ioan DRĂGAN,
directorul Arhivelor Naţionale ale României

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Teiuș Info și pe GOOGLE NEWS