”Jur că acest drapel nu-l voi lăsa din mâini decât odată cu viaţa mea şi voi ajunge cu el la Alba Iulia” (Ioan Arion)

Cu 95 de ani în urmă, în ziua de 30 noiembrie 1918, Ioan Arion, din satul Agriş, comuna Iara (Cluj), a fost împuşcat de unguri, devenind martir al Marii Uniri. În semn de aducere aminte a evenimentelor din acele vremuri, sâmbătă, 30 noiembrie, la ora 10.00, în zona gării din oraşul Teiuş, se va oficia o ceremonie religioasă în memoria stegarului Unirii, organizată de primăria din localitate. Potrivit primarului oraşului Teiuş, Mirel Hălălai, împuşcarea celui ce purta un tricolor în mână, în trenul care-l aducea la Alba Iulia, cu 95 de ani în urmă, ne dovedeşte faptul că Marea Adunare Naţională a avut primul martir – stegarul Marii Uniri. Aşa cum spun documentele vremii, în zilele premergătoare momentului istoric de la Alba Iulia, pe traseul căii ferate Cluj-Teiuş au apărut şi trenuri militare blindate. Nici propaganda nu a fost străină celor care aveau sarcina de a sabota tendinţa unionistă legitimă a românilor. Spre exemplu, un grup de agitatori aveau în grijă, în 30 noiembrie 1918, trenul Arad – Alba Iulia, care-i aducea pe o parte din membrii Consiliului Naţional Român Central. Agitatorii au declarat poliţiei din Alba Iulia că aveau misiunea să împartă manifeste şi să facă agitaţie împotriva unirii cu România, îndeosebi în gări. Multe incidente au avut loc pe calea ferată Războieni-Cluj. Aici, românii au fost daţi jos din trenuri şi legitimaţi de gărzile maghiare. În ciuda acestor tentative, dorinţa de Unire a cuprins toată Transilvania. Spre exemplu, fetele şi flăcăii din satul Agriş, comuna Iara, judeţul Cluj, de unde a venit stegarul Arion, se adunau seară de seară la casa dascălului Ştefan Arion. Aici repetau cântece naţionale şi pregăteau steagul pentru Alba Iulia: “steag mândru, căci Agrişul e sat de frunte şi agrişenii fruntaşi vor să fie şi la acest măreţ act”. Fiul unor agricultori din sat, Ioan Arion a cioplit cea mai frumoasă furcă din sat, pe care a şi folosit-o drept lance pentru steagul tricolor. Fetele erau responsabile cu ţesutul tricolorului, care a fost gata cu două zile înainte de plecarea la Alba Iulia. Dintre pozele acelor vremuri s-a păstrat şi cea cu stegarul Ioan Arion pe catafalc, în biserica Maieri II din Alba Iulia, imagine realizată de Samoilă
Mârza, fotograful Unirii de la 1918. “Jur că acest drapel nu-l voi lăsa din mâini decât odată cu viaţa mea şi voi ajunge cu el la Alba Iulia”, a spus Ioan Arion, cel care a fost ales să poarte steagul. A murit cu tricolorul în mână, în Gara Teiuş, unde Garda naţională maghiară era întărită cu trupe de cavalerie şi cu un tren blindat. Pentru ca semnalul să fie şi mai clar, la ferestrele de la etaj ale clădirii au fost puse mitraliere şi puşti mitraliere. Trenul care-l aducea şi pe stegarul Ioan Arion s-a urnit spre Alba Iulia abia în jurul orei 20.00. Potrivit istoricilor, care au cercetat documentele vremii, garnitura a fost ţinta armelor de foc, la numai câteva momente după plecare. Unul dintre lucrătorii de cale ferată prezent în staţie a mărturisit mai târziu, în faţa procurorului român de anchetă, că s-a tras atât din clădirea gării, cât şi din trenul blindat. Ioan Arion se afla în ultimul vagon al trenului, care a fost lovit de ploaia de gloanţe. Stegarul a fost lovit drept în inimă şi s-a stins din viaţă cu steagul ciuruit în mâini, prăbuşindu-se în braţele consătenilor săi. Cel mai probabil, a fost ucis de un glonţ tras din turnul Gării Teiuş. Din documentele timpului rezultă că moartea lui Ioan Arion a fost fulgerătoare. Constatarea oficială a decesului s-a făcut la Alba Iulia, prin Garda naţională română din oraş, care a găsit urmele a două gloanţe. Fruntaşii şi conducătorii românilor ardeleni, sosiţi la Alba Iulia, l-au declarat pe Ioan Arion ca „mort al naţiunii române“. Ancheta şi judecarea cazului Ioan Arion a durat doi ani, atât la Tribunalul Alba Iulia cât şi la Curtea de Apel din Cluj, iar verdictul final a fost clasarea cazului din lipsă de probe. Stegarul Ioan Arion este înmormântat la Alba Iulia.