Duminică, 7 iunie 2015, pe o căldură aproape infernală, am participat cu plăcere la o sărbătoare de suflet, „Întoarcerea la rădăcini” a locuitorilor din Beldiu, localitate aparţinătoare oraşului Teiuş.

Aflată la cea de a treia ediţie, manifestarea a fost organizată de primăria şi consiliul local împreună cu o mână de oameni inimoşi care mai trăiesc în satul în care s-a născut mama mea şi în care mi-am petrecut aproape toate vacanţele copilăriei. Revederea, după zeci de ani, m-a convins încă o dată de adevărul vorbelor marelui nostru gânditor Lucian Blaga, care spunea că „veşnicia s-a născut la sat”. Satul a rămas la fel ca şi în urmă cu zeci de ani, parcă împietrit într-o veşnică neschimbare. Nimic nu s-a schimbat în Beldiu. Ba nu, am observat unele schimbări. Zidurile caselor au început să crape, probabil de bătrâneţe. În locul denumit „După garduri”, maidanul unde odinioară băteam mingea cu prietenii mei, a apărut un loc de joacă, amenajat de primărie pentru cei câţiva copii pe care-i mai are satul. Populaţia satului s-a rărit şi a îmbătrânit îngrijorător de mult. Din cele aproape 150 de case care odinioară „colcăiau” de viaţă, astăzi mai sunt locuite cu puţin peste 80. Odinioară, în vacanţe, se jucau pe „după garduri” aproape 200 de copii. Astăzi… pustiu, sau aproape pustiu. Şi totuşi, pentru câteva zile, satul a fost readus la viaţă de această sărbătoare sugestiv denumită „Întoarcerea la rădăcini”. Din această cauză, am admirat iniţiativa primarului Mirel Hălălai, pentru că a încercat şi încearcă să aducă acasă cât mai mulţi dintre fiii risipiţi ai satului. Măcar pentru o zi sau două, poate aşa le provoacă aduceri aminte nostalgice şi vor veni mai des acasă şi, de ce nu, chiar se vor întoarce definitiv. Manifestările au debutat cu slujba religioasă, la biserica satului, unde s-a văzut cel mai bine puţinătatea locuitorilor şi unde au participat pe lângă cei 30 sau 35 de enoriaşi, primarul Mirel Hălălai şi, pentru scurt timp, cei doi vicepreşedinţi ai Consiliului Judeţean Alba, Alin Cucui şi Florin Roman. A urmat apoi o slujbă de pomenire a celor plecaţi la război şi care nu s-au mai întors, căzuţi fiind pe câmpurile de luptă, pentru libertate şi neatârnare şi în amintirea cărora s-a dezvelit o placă comemorativă având încrustate pe ea numele lor, ale celor 13 eroi beldeni. Parada portului popular şi defilarea detaşamentului de voluntari al Serviciului pentru Situaţii de Urgenţă al Primăriei Teiuş a fost semnalul începerii distracţiei, nu înainte ca primarul să înmâneze distincţii celor care au împlinit 50 de ani de la căsătorie şi celor mai longevive cupluri din sat. Vizita la expoziţia etnografică amenajată în curtea Căminului Cultural proaspăt renovat a fost pentru mulţi dintre cei „întorşi la rădăcini” un prilej de aducere aminte, rememorare a evenimentelor pe care le-au trăit pe uliţele satului. Masa populară i-a ospătat pe toţi cei veniţi de departe şi mai ales pe oaspeţi, prietenii sătenilor sau ai fiilor acestora, veniţi de peste tot. Spectacolul artistic organizat pe scena din curtea Căminului Cultural a fost o bucurie pentru cei care nu au mai ieşit de multă vreme din sat. Demne de remarcat calitatea artistică a ansamblurilor folclorice care au evoluat pe scenă. Au putut fi admiraţi tinerii de la Ansamblul „Dor Teiuşan”, cei care au deschis spectacolul, apoi cei de la Ansamblul Căminului Cultural Stremţ. O evoluţie excelentă au avut membrii Ansamblulul „Cununa Fărăului”, care au surprins nu numai prin modul în care au evoluat, ci şi prin diversitatea folclorică pe care au prezentat-o sutelor de spectatori. Pentru tineri şi mai puţin tineri a cântat Gino. Aşa cum se obişnuieşte la astfel de sărbători, spre seară „s-a încins” o… discotecă, după care a urmat un foc de artificii, care a dat semnalul sfârşitului acestei ediţii.