Anul acesta, Postul Sfintelor Paști începe în data de 2 martie și se încheie în 18 aprilie, potrivit calendarului ortodox. Postul Catolic începe în data de 24 februarie, odată cu Întâia și a doua aflare a capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, și se încheie pe data de 11 aprilie. Postul Pastelui 2020, adică postul dinaintea Învierii Domnului, este cel mai lung şi mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe. Acest Post, în popor, 
este numit, în general, Postul Mare şi aduce aminte de postul de 40 de zile ţinut de Mântuitor înainte de începerea activităţii sale mesianice. În timpul Postului Paștelui sunt două dezlegări la pește: pe 25 martie, de Buna Vestire, și pe 12 aprilie, de Florii
În fiecare sâmbătă, au loc slujbe pentru pomenirea morților; femeile duc la biserică prescuri. În Sâmbăta Mare, dimineața, duc la biserică o prescură mai mare și o sticlă de vin. Prescura urmează a fi tăiată în bucățele mici, stropite cu vin. Noaptea, după slujba de Înviere, acestea sunt împărțite credincioșilor.
În tradiţia ortodoxă există mai multe tradiții de Paste moștenite din vremuri străvechi, în funcție de regiune. O semnificaţie foarte importantă o are Joia Mare din Săptămâna Patimilor. Din această zi, ţăranii încetează lucrul la câmp şi se concentrează asupra casei și curţii, pentru ca totul să fie curat. Tot în Joia Mare, femeile încep să pregătească pasca şi să vopsească ouăle
Românii au liber în prima și în a doua zi de Paște, iar începând din anul 2018, și Vinerea Mare este zi liberă.
Calcularea datei la care creștinii sărbătoresc Paștele ține două fenomene naturale, unul cu dată fixă – echinocțiul de primăvară, iar altul cu data schimbătoare – luna plină. Aceasta din urmă face ca data Paștelui să varieze în fiecare an. În plus, utilizarea a două calendare diferite explică decalajul acestei sărbători la catolici și ortodocși. Biserica Catolică se raportează la echinocțiul de primăvară după calendarul gregorian, în timp ce Biserica Ortodoxă calculează același eveniment astronomic după calendarul iulian, pe stil vechi.
De la sfârşitul secolului al III-lea, postul cel mare a fost împărţit în două perioade distincte, cu denumiri diferite: Postul Păresimilor (Patruzecimii), sau postul prepascal, care ţinea până la Duminica Floriilor şi avea o durată variabilă, şi Postul Paştilor (postul pascal), care ţinea o săptămână, din Duminica Floriilor până la cea a Învierii şi era foarte aspru.
În general, preoţii şi scriitorii bisericeşti privesc acest post ca pe o instituţie de origine apostolică. În primele trei secole, durata şi felul postirii nu erau însă uniforme peste tot. Astfel, după mai multe mărturii, unii posteau numai o zi, în Vinerea Patimilor, alţii două zile, adică în vinerea şi sâmbăta de dinainte de Paşti, alţii trei, o săptămână sau chiar până la şase săptămâni. La Ierusalim, în secolul IV, se postea opt săptămâni înainte de Paşti, pe când în Apus, în aceeaşi vreme, postul dura doar 40 de zile.
Atât catolicii, cât şi ortodocşii pun accentul pe curăţenia sufletească, însă restricţiile alimentare pe care le impune postul ortodox nu se regăsesc la cel catolic, care îi îndeamnă însă la spovedanie pe toţi credincioşii, cu precădere în această perioadă. Practic, în timpul postului, creştinii catolici pot să consume orice fel de alimente, inclusiv carne, cu excepţia a două zile. Prima dintre acestea este la începutul postului şi poartă denumirea de Miercurea cenuşii.
Acest articol a fost citit de 90 ori
Ultimele comentarii