Botezul este ritualul care în creștinism, încă din perioada Noului Testament reprezintă modalitatea de intrare în comunitatea creștină, în aproape toate confesiunile. În Biserica Catolică, în Biserica Ortodoxă și în Bisericile Vechi Orientale, botezul reprezintă una din cele șapte taine (sacramente).
Botezul lui Ioan
Primul botez, care este menționat în Noul Testament, este botezul lui Ioan. Sfântul Ioan a primit titlul de Botezătorul din pricină că boteza lumea. Botezul efectuat de Ioan avea loc în apa Iordanului și presupunea o mărturisire a păcatelor și o pocăință interioară având ca scop iertarea păcatelor.
Iisus s-a botezat de către Ioan, după cum mărturisesc evangheliile. Chiar și unii dintre ucenicii lui de mai târziu au fost botezați de către Ioan care i-a făcut atenți asupra mielului lui Dumnezeu, cel ce ridică păcatul lumii. În perioada următoare au botezat, după cum relatează Evanghelia după Ioan (Ioan cap. 4) atât Ioan, cât și o parte din ucenicii lui Iisus.
În Faptele Apostolilor ni se relatează că Pavel din Tars întâlnește în Efes pe ucenicii lui Ioan Botezătorul. După ce aceștia i-au relatat despre botezul săvârșit de ei în numele lui Ioan, Pavel le explică că Ioan a botezat cu un botez al pocăinței și că a arătat tuturora să creadă în Cel ce avea să vină după el, adică în Iisus Hristos. Iar acei ucenici ai lui Ioan s-au botezat în numele Domnului Iisus.
Sensul botezului
Conform învățăturii Sf. Pavel, cel care vine spre botez este făcut părtaș – prin taina botezului – morții și îngropării lui Hristos. Ritualul botezului arată prin aceasta schimbarea vizibilă care poate fi trăită de fiecare dintre existența “omului vechi” al păcatului și cea o “omului nou” care îl urmează pe Hristos. Apa botezului omoară și învie simultan. În botez cel botezat se face părtaș învierii lui Hristos.
Simultan el devine prin lucrarea Sfântului Duh din Botez o parte a trupului universal al lui Hristos. Botezul este simbolul împăcării dintre Dumnezeu și oameni realizată prin moartea pe cruce și prin învierea lui Iisus Hristos. Cum moartea și învierea lui Hristos s-au petrecut doar o singură dată pentru mântuirea lumii, așa și botezul are loc doar o singură dată spre mântuirea celui ce vine la botez și nu necesită repetare. Faptele Apostolilor ne exemplifică necesitatea rebotezării dacă botezul nu a fost făcut în numele lui Iisus Hristos.
Credința este, de asemenea, necesară pentru dobândirea mântuirii. Aceasta, ca dar al Sfântului Duh, îl arată pe cel botezat ca părtaș al bisericii și îl conduce pe drumul vieții celei noi care îl eliberează pe cel botezat din robia păcatului și îl conduce spre libertatea fiilor lui Dumnezeu.
Ritualul Botezului
Elementul exterior și vizibil al botezului care are o importanță covârșitoare este apa. Forma efectuării botezului în antichitatea creștină, care actualizează sacramental respectiv reprezintă simbolic „împreună-îngroparea și împreună-învierea cu Iisus Hristos”, este încă folosită de bisericile ortodoxe răsăritene, bisericile necalcedoniene, de baptiști, de martorii lui Iehova și alte culte neoprotestante. Imaginea baptisteriului din Subaita ne oferă o imagine clară a modului efectuării botezului în biserica veche.
Conferința Episcopilor Catolici Germani a declarat, referindu-se la întreita scufundare, următoarele : „Se poate boteza prin scufundare sau prin udare Botezul prin scufundare este mai potrivit pentru a exprima participarea la moartea și învierea lui Hristos. Comportamentul (sacerdoților) noștri va rămâne la botezul prin udare.” Bisericile răsăritului rămân ancorate în tradiția botezării prin scufundare chiar și în cazul copiilor mici.
Anabaptiștii din perioada reformei au botezat aproape fără excepție prin udare. Menoniții, care au fost urmașii acestora, practică, totuși, la cererea credincioșilor, sau după normele constitutive ale parohiei, botezul prin scufundare (Immersion), udare (Affusion) sau stropire (Aspersion).
Botezul prin scufundare poate fi efectuat și în afara clădirii bisericii, în lacuri sau râuri. Botezul prin scufundare redevine actual în mediul protestant prin mișcarea pietistă și, mai târziu, prin baptiști și alte grupări neoprotestante. Astăzi este practicată în majoritatea comunităților bisericești baptismale.
Formula de botezare
Cu privire la formula de botezare există doar deosebiri minore în formula de introducere a botezului, pe când continuarea ei …numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh/Spirit este identică în majoritatea bisericilor și confesiunilor creștine.
În Biserica Ortodoxă introducerea se face cu cuvintele Se botează robul lui Dumnezeu N.N., în numele Tatălui. Amin. și al Fiului. Amin. și al Sfântului Duh. Amin. acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. În cea romano-catolică și în cea anglicană se folosesc cuvintele N.N., eu te botez pe tine în…, iar în cea evanghelică se folosește traducerea lui Martin Luther N.N., eu te botez întru numele ….
În textul grecesc original prepoziția εις se află în acuzativ, fapt care ne arată o direcție sau un scop (în; întru, pentru). Mai clar se exprimă Apostolul Pavel în Rom 6, 3ff că fiecare care s-au botezat „în” (εις) Iisus Hristos, a fost botezat „întru moartea sa” (εις τον θανατον αυτου).
Martin Luther și alți traducători protestanți după el au redat εις cu în/întru. Deoarece această formulare este deseori confundată cu punerea numelui, de aceea comunitățile evanghelice fac în ultima perioadă recurs la versiunea latină a formulei de botez in nomine care, în traducere actuală, se exprimă prin în Numele.[28]
Formula de botezare εις το ονομα este traducerea expresiei rabinice לשם – leschem – „in numele“. În Talmud această expresie este folosită pentru a da un sens final și a exprima o autoritate divină. În Noul Testament se extinde această formulă autoritatea numelui divin trecând și asupra persoanei lui Iisus.
La botezul în/întru numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh se realizează integrarea catihetului în Hristos și părtășia lui la moartea și învierea acestuia.
Câteva comunități creștine folosesc o formulă de botezare în numele lui Iisus (Hristos), fără ca aceste comunități să vadă vreo contradicție între practica lor și dispoziția de a propovădui și boteza „în numele Tatălui, și al Fiului și al Sfântului Duh”. Aceste grupări argumentează cu practica creștinismului primar și cu argumentul că în Evanghelia după Matei expresia „în numele” este folosită la singular.
Spre deosebire de majoritatea creștinilor, Martorii lui Iehova botează în numele lui Iehova.
Acest articol a fost citit de 10 ori
Ultimele comentarii